Căpușele nu sunt insecte, ci de fapt sunt acarieni giganți. Fac parte din aceeași clasă de insecte cu scorpionii și păienjenii - arahnide, din subclasa acarieni. În fiecare primăvară, România devine victima unei isterii. Căpușele sunt prezente în toate parcurile și pădurile, așa că fie că te duci la o plimbare sau picnic, oricând poți să te întorci acasă cu o asemenea insectă agățată de pielea ta. Multă lume nu știe mare lucru despre căpușe în afară de faptul că răspândesc boala Lyme care se poate dovedi mortală.
Modul de viață al căpușelor
Căpușele sunt insecte parazite ce populează suprafața corpului (sunt ectoparaziți). Majoritatea se găsesc pe tegumentele mamiferelor (sau în blana lor), pe pielea păsărilor sau, mai rar, a reptilelor. Sunt paraziți hematofagi (se hrănesc cu sângele gazdelor) și populează o singură gazdă timp de câteva zile, dacă nu sunt îndepărtate. Cele mai multe cazuri apar primavara și vara (până târziu, spre toamnă). Unele dintre capușe reprezintă principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip particular de menigoencefalită, dar altele nu transmit boli și nici nu determină apariția unor probleme grave de sănătate gazdei.
Ele trăiesc în mod normal 2 ani, timp în care nu au nevoie să se hrănească de 2 ori: ca larvă, apoi un an mai târziu și ultima dată ca adulți. Rozatoarele sunt principalii purtatori, sângele acestora fiind plin de diverse boli care pot intra în sistemul sanguin printr-o mușcătură a acestei insecte.
Sunt purtatoarele mai multor boli, nu doar Lyme!
Boala Lyme este cea care a atras cel mai mult atenția în ultima perioada, dar capușele transmit mult mai mulți microbi și virusuri. Exista mai mult de 800 de speci de căpușe în lume, fiecare fiind purtătoare a mai multor boli. Totuși, nu toate căpușele sunt purtătoare de boli. În jur de 25% dintre acestea sunt infectate, iar dacă le îndepărtezi de pe corp în primele 36 de ore de când te-au mușcat, riscul contractării bolii scade semnificativ.
Căpușele se hrănesc de puține ori în viața lor.
Ele nu se nasc cu boala Lyme, ci de obicei o iau când sunt larve și se hrănesc pentru prima dată, de la un șoarece, cel mai probabil. După ce căpușa suge cât sânge poate, se detașează de gazda și stă pe sol, transformându-se în nimfă. Apoi, i se face foame din nou, cel mai posibil următoarea sa țintă fiind un câine sau un om.
În general, căpușele tinere au 6 picioare (3 perechi), cele mature au 4 perechi. Sunt de dimensiuni foarte mici, însă pot fi vizibile cu ochiul liber. Trec prin mai multe stadii, de la larve, până la nimfe și adulți. Nimfele sunt cât o sămânță de mac, iar adulții cam cât una de susan, așa că până se umflă, pot fi destul de greu de observat. Masculii sunt negri, femelele sunt negre cu abdomenul roșu. Singura cale de a infecta o nouă gazdă este contactul fizic (ele nu sar, nu zboara, dar se atașează de corpul victimei). Se găsesc de obicei în iarbă înaltă și de acolo trec direct pe tegumente. Corpul lor este plat atunci când nu sunt hrănite, apoi umflându-se devin rotunde. După ce se hrănesc cu sânge, căpușele își măresc dimensiunea și sunt și mai ușor de detectate. Iată câteva boli transmise de căpușe:
- Bola Lyme
- Tularemie
- Babesioza
- Febra de Colorado.
Aceste boli apar în regiuni diferite unde există căpuşe infectate care pot transmite boala.
Alte manifestări locale ce apar după mușcătură de căpușă includ:
- apariția unei papule roșii sau dezvoltarea unei reacții granulomatoase
- apariția unor vezicule, pustule ulcerate, escare, alături de dureri și tumefacție locală.
Paralizia indusa de muscatură de căpușă este o complicație relativ rară, însă ea poate să apară. Este o paralizie flască cu evoluție ascendentă, care apare dacă un anumit tip de căpușe secretante de toxine rămân atașate de suprafața gazdei prea mult timp. Neurotoxina este secretată în saliva vascoasă a căpușei doar după câteva zile (la primele hrăniri nu apare). Paralizia poate fi cauzată chiar și de o singură căpușă, mai ales dacă aceasta este localizată la baza capului sau în vecinătatea coloanei, și implicit a măduvei spinale.
Simptomele acestei paralizii includ:
- Anorexie, letargie, slăbiciune musculară
- Nistagmus
- Tulburări de coordonare
Poate să apară și paralizia respiratorie de cauză bulbară. Simptomele se remit dacă se îndepărtează căpușa.
Este foarte greu de diagnosticat o boală transmisă de căpușe, tocmai din cauza că sunt atât de multe și, în general, simptomele lor seamană cu ale altor afecțiuni. Chiar și boala Lyme trece adesea nediagnosticată.
Mai larg despre boli: simptome şi tratamente
Vă rugăm contactaţi medicul dacă prezentaţi unul dintre simptomele descrise în continuare.
Boala Lyme (borelioza) se manifestă prin următoarele simptome care apar, de obicei, în 30 de zile de la momentul muşcăturii:
• erupţie cutanată roşiatică, de formă circulară, în jurul muşcăturii
• simptome asemănătoare celor de gripă, de exemplu, febră, oboseală, dureri de cap
Cele mai multe cazuri de borelioză pot fi tratate, prin administrare de antibiotice timp de câteva săptămâni. Netratată, însă, boala poate provoca infecţii ale inimii, articulaţiilor şi sistemului nervos.
Febra recurentă se caracterizează prin următoarele simptome care apar, de obicei, în 3 săptămâni de la momentul muşcăturii:
• episoade repetate de febră
• adesea însoţite de dureri de cap, dureri musculare şi de articulaţii, greaţă
Numărul episoadelor de febră este foarte variabil, iar intervalul dintre ele este cuprins între 4 şi 14 zile. Tratamentul recomandat pentru febra recurentă transmisă de căpuşe este administrarea de tetraciclină sau doxiciclină. Cazurile de deces sunt foarte rare.
Encefalita de căpuşe este asociată cu următoarele simptome care, de obicei, apar în 4 săptămâni de la momentul muşcăturii:
• febră, oboseală, dureri de cap, dureri musculare şi greaţă
Faza avansată a bolii implică sistemul nervos, cu simptome similare celor de meningită, şi necesită spitalizare. În prezent, nu există niciun tratament pentru encefalita de căpuşe. Deşi cazurile de deces sunt rare, există un risc considerabil de efecte neurologice de lungă durată. Vaccinarea prealabilă şi luarea măsurilor de protecţie împotriva muşcăturilor de căpuşe sunt extrem de importante atunci când vizitaţi o regiune endemică.
Febra hemoragică Crimeea-Congo se manifestă prin următoarele simptome (simptomele iniţiale apar în 30 de zile de la momentul muşcăturii):
• febră, dureri musculare, ameţeli
• dureri abdominale şi vărsături
• sângerări
În prezent, nu există niciun tratament pentru febra hemoragică Crimeea-Congo, care poate fi mortală.
Prin urmare, este extrem de important să luaţi măsuri preventive când vizitaţi regiuni endemice.
Nu uita să îți aperi și câinele de aceste insecte atunci când ieși în parc, pentru că și el poate fi o victimă. În cazul tău, verifică-ți întotdeauna gleznele când ajungi acasă.
Există și pentru ei soluții speciale care să țină aceste insecte departe. Pisicile sunt mai sensibile la chimicale, așa că, orice le-ai aplica, întreabă întâi un veterinar.
(sursa: www.kiltix.hu)